Iată că a venit și ziua în care mi-am propus să lăcuiesc balustrada pergolei. Într-un weekend trecut am rașchetat lacul vechi de pe lemn, am șlefuit un pic și am reparat fisurile cu chit. Acesta s-a uscat și acolo unde crăpătura a fost mai adâncă s-a tras un pic, adică s-a contractat la uscare. Nu-i nimic, mi-am zis, mai dăm cu un pic de chit sâmbătă dupăamiză că se usucă până duminică și voi putea lăcui.

Zis și făcut. După chituire mi-am pregătit “buldozerele” de șlefuit pentru jobul de duminică 🙂  Dar n-a fost să fie…

Seara, pe furiș (sic!) a venit ploaia cea urâtă, cu tunete, fulgere și multă, multă apă, turna cu găleata peste sărăcuțul meu chit proaspăt întins și care nu apucase încă să se usuce. Și cum chitul acrilic Tessarol pentru lemn  (un material grozav dealtfel) este ecologic și deci pe bază de apă… Ați ghicit, precipitația care tocmai s-a revărsat peste noi a înmuiat chitul de-abia aplicat și-n plus a îmbibat și lemnul, care astfel nu mai putea fi lăcuit azi. OK, rămâne pe weekendul următor.

Dar ce să mă fac cu chitul “prespălat”? Cele 2 opțiuni erau: unu, să mai aștept și să sper că se va usca într-un târziu sau doi, să fac ceva ca să readuc situația sub control 🙂 Așa că am decis să scot chitul din zona în care nu se uscase și să-l reaplic, micșorănd pe cât posibil grosimea ca să accelerez uscarea. Pentru asta am scobit tot materialul moale din crăpătură și am potrivit o așchie de lemn care s-a nimeritit acolo destul de bine. A fost suficient să dau chitul în strat mult mai subțire ca să fixez bucățica de lemn de balustradă.

Și ca să mă asigur că nu voi mai munci în zadar am pus deasupra și o… umbrelă 🙂

Va urma!