Sep
27
2018Povestea începe în Scandinavia, cu mulți ani în urmă, când vikingii își pregăteau bărcile pentru raidurile spre țărmuri îndepărtate.
Ca să ajungă departe, ei aveau de înfruntat condiții vitrege, ploi, furtuni și zăpadă și totuși se încumetau să parcurgă drumul lung pe ape tulburi, având bărci construite doar din lemn și fier. Încă din acele vremuri străvechi nordicii foloseau ulei de in și rețete numai de ei știute de lac pentru a apăra lemnul de efectul distrugător al apelor, soarelui și a gheții. De atunci și până azi, cultura nordică a protejării lemnului a evoluat constant. Împreună cu aceasta, au evoluat si materialele pentru protejarea suprafețelor din lemn. Bazându-ne pe tradiția scandinavă am pregătit soluții inovative și simple în același timp pentru protejarea suprafețelor atât în interior, cât și în aer liber.
Acum, în prag de iarnă este momentul potrivit să faceți cunostință cu MARCUS KRON UNIVERSALLACK, un lac suedez incolor, versatil și puternic.
Poate fi mat sau lucios, noi am testat varianta cu grad de luciu 90. Pe o scală de la 1 la 100 numărul mai mare semnifică luciu mai mare, așa că noi am folosit varianta lucioasă. Odată uscat și întarit rezistă foarte bine pe suprafață. Cât de bine? Am testat. Înfruntă chiar și cel mai dur… disc abraziv 🙂 Am încercat rezistenta lui Marcus Kron comparativ cu un lac obisnuit. Mașina pe care am folosit-o este MIRKA DEROS, cea mai tare de pe piață, cu disc abraziv ultraperformant HD si granulatie mare (40) special creat pentru îndepărtarea materialelor de pe orice suprafață. Nu ne-a venit să credem dârzenia lui Marcus Kron care s-a opus cu vehemență intenției noastre de a-l șlefui de pe suprafață. A fost o luptă incredibilă! Concluzia noastră: Markus Kron e un lac foarte dur și rezistent. Urmăriți filmul aici.
Marcus Kron Universallack e autentic, dur si rezistent. Și e gata să vă ajute acum, în prag de iarnă, să protejați orice suprfață. La urma urmei, e un lac Universal!
Apr
21
2018
E cald, e soare și e weekend: grătarul e pregătit. Un singur lucru ar mai fi de rezolvat înainte să ajungă prietenii, petele negre de grăsime de pe pardoseală. Mă gândesc să le curăț cu o soluție nouă.
Soluție nouă la propriu și la figurat: Oil Eater sau Mâncătorul de ulei 🙂
Aici la mine nimeni nu știe exact proveniența petelor. De la ce animal or fi? Porc, vită, oaie sau posibil chiar și cal – poate fi orice grăsime de animal de la tot ce a picurat pe aici de la mici, cârnați și pleșcavițe. Un lucru e cert: nu este ulei. În disperare de cauză decid totuși să-i dau bătaie cu Mâncătorul de Ulei, un flacon de un litru cu capac galben, care conține o soluție transparentă și vâscoasă. Un fel de domnul muscolo al petelor, ce așteaptă cu un calm scandinav demn de invidiat să se ia la trântă cu grăsimea necunoscută 🙂
Și ca să fiu sigur că văd diferența (înainte și după) delimitez cu bandă de vopsit zona pe care (sper că) o voi curăța.
Apoi mă uit la etichetă să văd cum se folosește și ups, îmi dau seama că nu înțeleg o boabă. Am uitat să vă spun că Mâncătorul vine din Suedia și că încă nu-i înțeleg graiul. Nu-i bai, facem empiric, zic în gîndul meu, că doar n-o fi știința rachetelor. Am văzut scris pe etichetă că ceva durează 20 de minute și da, e clar, ăsta trebuie să fie intervalul de timp pentru care “se lasă” Mâncătorul să-și facă treaba.
Așa că am turnat din soluție într-o tavă de vopsit și cu ajutorul unei pensule am dat cu materialul pe gresia rugoasă.
Numai că… a început să facă spume! Nicio problemă, mi-am zis, poate că așa trebuie să fie.
După ce am dat cu Mâncătorul spumos l-am lăsat în pace timp de 20 de minute să se descurce cum poate.
După ce m-am întors și am șters ce a rămas din spumă cu un prosop de hârtie am examinat rezultatul. Vedeți și voi: a fost destul de… neconcludent.
Oare unde am greșit? Să încerc să descifrez eticheta? Să iau un dicționar suedez-român? Sau să tastez textul literă cu literă în google translate? Sau să trimit prin whatsapp la vreun prieten din Suedia? Nu, nimic din toate acestea. Hai să mai încercăm pe cont propriu! Poate că trebuie făcut altfel.
Am luat flaconul cu Mâncător și am turnat soluția vâscoasă direct pe suprafață. Nu am mai dat cu pensula ca să nu fac spumă.
Au urmat alte 20 de minute de liniște aparentă după care am luat pensula și am frecat pe suprafață tot ce a rămas din material.
Spumă, știu, dar parcă arată altfel.
Am șters, am spălat și hocus-pocus, abracadabra, iată surpriza: Măncătorul și a făcut treaba, petele de grăsime au dispărut!
Bravo Mâncătorule, sunt sigur că o să-ți faci mulți prieteni în rândul iubitorilor de grătar!
Jul
30
2017
După toate peripețiile de la începutul lui iulie acum în sfârșit s-au aliniat toate stelele pentru un job perfect de weekend.
Ploaia a stat, chitul s-a uscat și termometrul a afișat 25 de grade așa că a sosit momentul să scot arma secretă – Belinka, lacul cel mai tare din arsenalul nostru de la Decorator. Surpriză: la momentul testării ne-a sosit și ultima noutate de la Helios, așa că m-am decis să dau și cu acesta, pentru stratul final.
Un pic de șlefuire, șters praful de pe suprafață și hai cu lacul. Inițial mi-am propus să folosesc Belinka, un brand rar de lac, de calitate superioară. Acesta este Belinka TOPLASUR UV PLUS de la Decorator. Pe cutie mai scrie și “high build wood stain” ceea ce înseamnă că este o lazură groasă.
Să vă explic. În urmă cu mai mult de un deceniu UE a decis să reglementeze prin lege conținutul maxim de solvent pentru fiecare tip de lac sau vopsea. Lacurile colorate pentru lemn sau lazurile se clasifică în două grupe în funcție de conținutul lor de Compuși Organici Volatili sau COV-uri: lazuri groase cu cel mult 400 ml de solvent respectiv lazuri subțiri cu până la 700 ml de solvent pe litru. Care este diferența? Păi solventul se evaporă în natură și ceea ce rămâne pe suprafață… este diferența.
Și ca să fie și mai simplu, le-am pus într-un tabel:
| Lazură groasă | Lazură subțire | |||
| Solvent – se evaporă, poluează | 400 ml | 700 ml | ||
| Substanță solidă – rămâne pe suprafață, protejează | 600 ml | 300 ml | ||
| Total | 1 litru | 1 litru | ||
După cum vedeți, dintr-o cutie de lazură groasă rămâne pe suprafață o cantitate dublă de material de lac sub formă de peliculă.
Ceea ce s-a întâmplat și la pergola mea, pelicula a rezultat groasă, translucidă și se putea vedea și lemnul de dedesubt. Și tocmai aceasta a fost problema. Se vedeau perfect și urmele de chituire.
Așa că am decis să mai aplic un strat de lazură groasă. De data aceasta cu o noutate-surpriză: Bori Gel Lazur, inovația de ultimă oră care nu picură și nu se scurge de pe suprafață. Oare cum o fi?
Aflați din episodul următor…
Jul
16
2017
Iată că a venit și ziua în care mi-am propus să lăcuiesc balustrada pergolei. Într-un weekend trecut am rașchetat lacul vechi de pe lemn, am șlefuit un pic și am reparat fisurile cu chit. Acesta s-a uscat și acolo unde crăpătura a fost mai adâncă s-a tras un pic, adică s-a contractat la uscare. Nu-i nimic, mi-am zis, mai dăm cu un pic de chit sâmbătă dupăamiză că se usucă până duminică și voi putea lăcui.
Zis și făcut. După chituire mi-am pregătit “buldozerele” de șlefuit pentru jobul de duminică 🙂 Dar n-a fost să fie…
Seara, pe furiș (sic!) a venit ploaia cea urâtă, cu tunete, fulgere și multă, multă apă, turna cu găleata peste sărăcuțul meu chit proaspăt întins și care nu apucase încă să se usuce. Și cum chitul acrilic Tessarol pentru lemn (un material grozav dealtfel) este ecologic și deci pe bază de apă… Ați ghicit, precipitația care tocmai s-a revărsat peste noi a înmuiat chitul de-abia aplicat și-n plus a îmbibat și lemnul, care astfel nu mai putea fi lăcuit azi. OK, rămâne pe weekendul următor.
Dar ce să mă fac cu chitul “prespălat”? Cele 2 opțiuni erau: unu, să mai aștept și să sper că se va usca într-un târziu sau doi, să fac ceva ca să readuc situația sub control 🙂 Așa că am decis să scot chitul din zona în care nu se uscase și să-l reaplic, micșorănd pe cât posibil grosimea ca să accelerez uscarea. Pentru asta am scobit tot materialul moale din crăpătură și am potrivit o așchie de lemn care s-a nimeritit acolo destul de bine. A fost suficient să dau chitul în strat mult mai subțire ca să fixez bucățica de lemn de balustradă.
Și ca să mă asigur că nu voi mai munci în zadar am pus deasupra și o… umbrelă 🙂
Va urma!
Jul
02
2017
Stau la casă. Dar stau numai în weekend pentru că în zilele lucrătoare sunt ocupat.
Lucrez la seviciu 🙂
Weekendurile sunt liniștite pe aici. Câte un zgomot răzleț din vecini, clopote care se aud în depărtare dar în rest liniște și pace. Vecinii mei mai dau la bormașină, fierăstrău pendular sau alte mașinării cu fițe, de le-auzi zgomotele și nici nu știi ce or fi făcând cu ele. Weekendul acesta s-au cam dezlănțuit, cei din stânga acționau rotopercutorul cu un elan demn de invidiat duminica, iar cei din dreapta dădeau instrucțiuni strigând unul altuia în timp ce erau cocoțați în pom și tăiau cu fierăstrăul mecanic crengile de sus. Apoi… tot pomul. Se pare că părul nu-și mai făcea datoria de pom roditor, așa că adio palincă de pere Williams.
De la atâta forfotă-n stânga și-n dreapta mi-a venit și mie cheful să fac ceva prin împrejurimi. De exemplu, să repar balustrada din lemn a pergolei din curte care tocmai a împlinit 12 anișori cu baiț cu tot. În 2005, atunci când am fâcut pergola, din lemn nou de brad, am folosit lazura BORI UV protection de la Helios, nuanța 9 palisandru și ne-a ținut vreo 10 ani. Uau! Grozav. Nu-i de mirare că lacul acesta – lazura BORI – se produce și azi, pe deasupra are o formulă îmbunătățită! Acum doi ani am reparat un pic cu un lac poliuretanic pentru exterior pe care îl aveam la testare, cu titlu de experiment. N-a prea ținut pe orizontală, balustrada năpârlește de nu-mi vine să chem pe nimeni la un grătar. Așa că m-am decis să iau taurul de coarne, să curăț rămășițele pământești ale lacurilor defuncte și să testez ceva nou pe lemnul nostru oldtimer.
Dar cu ce să lucrez? Nu prea țin pe acasă mașinării de meșterit și nici n-am avut chef să dau fuga la magazinul de bricolaj să stau la coadă juma de oră ca data trecută. În plus nu mă încălzește cu nimic să-i fac invidioși pe vecini cu un sunet pe care poate că încă nu l-au auzit.
Am decis să apelez la “armamentul” din dotare: rașcheta triunghiulară cu lama de oțel. Avem de vânzare și la Decorator, firma la care lucrez, costă vreo 8 lei. Cea de acasă este puțin altfel dar principiul este același. Așa că am tuns tufișul și dă-i bătaie… Pozele vă spun restul poveștii. După răzuirea straturilor vechi de lac am șlefuit un pic, am îndepărtat praful cu o perie
(cu care nu voi lăcui) și am chituit. Chitul pentru lemn se numește Tessarol, tot de la Decorator iar pentru aplicare am folosit un șpaclu japonez din plastic, ca să simt mai bine suprafața la umplerea crăpăturilor.
A ieșit super ok. Acum arată groaznic 🙁 dar stați să vedeți continuarea, într-un alt weekend, când o să punem punctul pe i. Voi da cu un lac nou, de care n-ați mai auzit în viața voastră și pe care îl vinde tot… ați ghicit, Decorator.
VA URMA 🙂
Recent Comments